Toamna
Mergeam prin Parcul ,,Stefan ce Mare’’, si am fost mirat : A venit Toamna!
Primul mi-a dat de stire vintul, care a devenit foarte neastimparat si rece. Cit este de rautacios, nare mila fata de copaci de aici, ii dezbraca cu repeziciune, pe cind afara e din ce in ce mai frig.
Forfota omeneasca este intrerupta de rafalele de vint, el iar se arata superior fata de suflul cotidian. M-am asezat pe o banca si m-am scufundat intr-un spatiu meditativ enorm, insa nu m-am retinut pe mult timp caci de frig mi-a amortit fundul shi m-am grabit sa ajung acasa.
In trolebuz pe drum spre casa am fost martor la o discutie a doi barbati imbracati solid si cu mutrele serioase. Vorbeau despre sezonul rece si despre datoriile R.M. la gazul importat. Am inteles ca situatia nu este prea imbucuratoare si ca energia termica va veni cu intirziere in casele noastre. Dupa cele auzite mi-e frica de venirea iernii, dar daca am trai intotdeauna cu acelasi anotimp nu am mai intelege frumusetea fiecaruia in parte.
,,Toamna este anotimpul de aur’’mi-au sugerat doua doamne in etate care se odihneau pe banca din apropierea blocului unde lucuiesc . Discutau despre roada bogata din acest an si aspiratiile lor fata de anul viitor. De fapt toamna este un cimp de reculegere, amintire si in acelasi timp este un nou inceput.
Sau fiecare zi din viata noastra este un nou inceput?!?!?!?!?!?!?!?
,,Un oras scufundat in ploi, in noroiul sufletelor noastre, un oras scufundat in noi, in cerurile noastre pline de nori. Bicul dezghetat, dar inundat de el insasi, o toamna nesfarsita. O toamna ca in povestile de demult, o toamna ca in cantecele lui Alifantis, o toamna ca in octombrie.”(anonim)
